Mark 9:14-29
Vindecarea unui băiat demonizat
(Mt. 17:14-19; Lc. 9:37-42)
14Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe niște cărturari care discutau aprins cu ei. 15Imediat ce întreaga mulțime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiți și au alergat la El să-L salute.16El i-a întrebat:
‒ Despre ce discutați atât de aprins cu ei?
17Un om din mulțime I-a răspuns:
‒ Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muțenie. 18Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. El face spume la gură, scrâșnește din dinți și devine țeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l alunge, dar n-au putut.
19 Isus, răspunzând, le-a zis:
‒ O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l la Mine!
20Și ei l-au adus la El. Imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul l-a aruncat pe băiat în spasme. Acesta a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură.
21Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:
‒ De cât timp i se întâmplă așa?
El I-a răspuns:
‒ Din copilărie. 22Și de multe ori îl aruncă în foc și în ape, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne!
23Isus i-a zis:
‒ „Dacă poți…“? Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând:
‒ Cred! Ajută necredinței mele!
25Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!“. 26Duhul a strigat și apoi a ieșit, aruncându-l pe băiat în convulsii puternice. Băiatul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit. 27Isus însă l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare.
28Când a intrat El în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte:
‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm?
29El le-a zis:
‒ Acest fel de demoni nu poate ieși prin nimic, decât prin rugăciune și post.
Copyright information for
RonNTR